Hoțul interior. Psihologia furtului și a pierderii

Robert Tyminski

Ce ne îndeamn? s? râvnim la acele lucruri care nu ne apar?in, devenind invidio?i, sau chiar s? ni le însu?im uneori, nesocotind, astfel, unul dintre principiile morale esen?iale? Avem oare de-a face cu un atribut uman primar, mai mult sau mai pu?in îmblânzit de-a lungul veacurilor?

În mituri ?i basme, furtul ?i pierderea sunt prezente ca mecanisme declan?atoare ale unor serii de evenimente fatidice sau, din contr?, ca germeni ai unei noi stabilit??i, superioar? celei anterioare. Trecând dincolo de simpla nara?iune a acestora, cartea de fa?? ne dezv?luie, printr-o fin? analiz? psihologic?, aspectele, motiva?iile, ra?iunile interioare ale ho?iei, acelea care scap? adesea privirii moralizatoare, precum ?i în?elesurile ascunse ale pandantului s?u, pierderea.

Ho?ul interior este o lectur? util? ?i în acela?i timp pl?cut? pentru psihologi, psihoterapeu?i, asisten?i sociali, avoca?i ?i, totodat?, pentru to?i aceia care doresc s? în?eleag? ra?iunile ascunse ale comportamentelor respinse, în general, de societate.

"Un mit esen?ial despre ho?ie este povestea Lânii de Aur. Aceast? legend? are cel pu?in 3000 de ani ?i reprezint? o prim? ilustrare a furtului unui lucru de pre?. [...] Studiind acest mit, vom vedea c? Iason, eroul compromis, se comport?, în parte, ca un adolescent care înc? nu s-a maturizat ca b?rbat, ca un tân?r ce consider? c? i se cuvinte totul ?i care nu-?i poate recunoa?te limit?rile. Viitoarea sa so?ie, Medeea, î?i ucide mai târziu copiii f?cu?i cu Iason, pentru a evita ru?inea pierderii statutului ei ?i pentru a-?i afirma propria idee de justi?ie în fa?a nedrept??ii lui Iason, pe care ea o resimte ca pe o priva?iune. Îns? lunga lor poveste mai con?ine ?i o alt? întrebare: când ho?ia opre?te brutal procesul de individuare?" – Robert Tyminski

St?team în cabinetul meu de la ?coal?, când a intrat o profesoar? ?i mi-a spus: «A f?cut-o din nou.» Am întrebat cine a f?cut-o din nou, iar ea mi-a replicat: «Kyle. A furat ceva din po?eta mea,dar una dintre celelalte profesoare l-a prins dup? aceea, când încerca sa ascund? ce a luat în ghiozdan.» Am întrebat ce furase ?i mi-a r?spuns: «Rujul. La fel ca data trecut?.» A continuat: «E un ho? de farduri. Din toate lucrurile de furat, el e obsedat de farduri. M?car ?tim, în sfâr?it, cine tot lua rujurile.» La vremea aceea, Kyle avea doar 5 ani." – Robert Tyminski